Amintiri din copilărie

Am 21 de ani, dar încă aștept cu nerăbdare fiecare excursie cu cortul pe care o facem vara împreună cu familia. Oi fi eu mare șmecher de oraș (sau nu chiar așa de mare, știu eu?) dar aceste ieșiri cu familia sunt ca o oază de copilărie în viața mea și nu le-aș rata pentru nimic în lume.

De când mă știu aceste excursii erau obligatorii odată pe an, în vacanța de vară. Tata nu rata nicio ocazie să ne atragă atenția asupra frumuseților munților, începând cu murmurul izvoarelor care curgeau peste pietre, și până la fructele sălbatice care te salutau colorate la tot pasul.

frunze, fotografie natura

După ce am făcut și noi rost de un aparat foto digital, mă puteam pierde timp de ore în șir pentru a capta imagini de toate felurile: peisaje, dar și micile vietăți aproape microscopice, forme interesante formate în sol, pe pietre sau în vegetația plină de viață.

fotografie natura

Eu zic că nu merită să ieși la iarbă verde dacă nu ai la tine aparatul de fotografiat, iar dacă pe fotografiile pe care le-ai făcut de-a lungul unei vacanțe sunt doar oameni, ai ratat esențialul. Părerea mea.

Tu ce părere ai? Îți faci timp să te pierzi în natură sau ești mai mult genul de om sociabil, care se simte mai bine între prieteni?