Amintiri din copilărie

Am 21 de ani, dar încă aștept cu nerăbdare fiecare excursie cu cortul pe care o facem vara împreună cu familia. Oi fi eu mare șmecher de oraș (sau nu chiar așa de mare, știu eu?) dar aceste ieșiri cu familia sunt ca o oază de copilărie în viața mea și nu le-aș rata pentru nimic în lume.

De când mă știu aceste excursii erau obligatorii odată pe an, în vacanța de vară. Tata nu rata nicio ocazie să ne atragă atenția asupra frumuseților munților, începând cu murmurul izvoarelor care curgeau peste pietre, și până la fructele sălbatice care te salutau colorate la tot pasul.

frunze, fotografie natura

După ce am făcut și noi rost de un aparat foto digital, mă puteam pierde timp de ore în șir pentru a capta imagini de toate felurile: peisaje, dar și micile vietăți aproape microscopice, forme interesante formate în sol, pe pietre sau în vegetația plină de viață.

fotografie natura

Eu zic că nu merită să ieși la iarbă verde dacă nu ai la tine aparatul de fotografiat, iar dacă pe fotografiile pe care le-ai făcut de-a lungul unei vacanțe sunt doar oameni, ai ratat esențialul. Părerea mea.

Tu ce părere ai? Îți faci timp să te pierzi în natură sau ești mai mult genul de om sociabil, care se simte mai bine între prieteni?

Urban

Îmi place la nebunie să fotografiez tot ce ține de oraș. Poate pentru că încă mi se pare nouă toată forfota unui oraș mare, mie, un puști venit la București dintr-un orășel sub 30 de mii de locuitori.

fotogafia urbană

Magia fotografiei urbane este că de ieși ziua sau noaptea, dai mereu peste ceva sau cineva interesant, care atrage ca un magnet obiectivul. Atenție însă la oameni: nu toată lumea se lasă așa ușor fotografiată, unii pot avea chiar reacții mai mult sau mai puțin extreme la ”candid camera”. Crede-mă, am pățit-o și eu, și aparatul meu de fotografiat, săracul.

fotografia urbană

Deci, dacă vrei să fotografiezi de aproape trecătorii, mai bine cere-le aprobarea. Sau dacă nu, alege un loc din care să poți fotografia în liniște – un acoperiș, o terasă, un colț liniștit într-un parc. În aceste cazuri însă vei avea nevoie de un aparat cu zoom larg și de un trepied pentru a obține fotografii clare. Eu mi-am cumpărat un trepied Hama la doar 65 de lei, și sunt foarte mulțumit de el.

Crede-mă că merită investiția! Aceasta este metoda mea preferată de a face fotografii deoarece așa se nasc adevăratele povești, astfel poți capta emoția, întâmplarea, ceeace are de spus acel moment anume. Adică… știi cum e când omul știe că este fotografiat. Se pierde povestea din spatele imaginii.

Tu ce părere ai? Ai încercat deja să fotografiezi oameni pe stradă? Cum ți-a ieșit?